Romania,ultimul bal

Indubitabila peripetie..

Consternat mor de frica.Un incontrolabil tremur pune implacabil stapanire pe mine.Paranoia la fel..Vertijul provocat de  multele-ntorsaturi vertiginoase ale capului inapoi spre a privi-n urma-mi mereu ma face sardonic sa rad,ca un arierat,deşi nu-i deloc nici timpul şi nici locul potrivit.Umbrele ubicue ale ferestrelor redutabile-mi par.Vreau sa ies,dar nu prea.Iubesc aventura şi riscul,in pofida fricii ce stapanire a pus acum pe mine.Inconturnabilul zgomot al sticlei ce se sparge sub greutatea talpilor imi inmoaie genunchii,ma face a-mi dori tot mai mult sa cunosc tenebrele cladirii..

Aud un ţipat de copil.Consternez şi aud doar bataile accelerate ale inimii-mi şi tremurul sacadat al respiraţiei.Doar apoi un latrat de caine vioi.Rasuflu oarecum uşurat şi-mi continui drumul printre incomensurabilul covor de cioburi prafuite,şi tot luminand in treacat cu lanterna,intr-un colt  tenebru al unei oarecare camere mi se pare

ca vad..vad un chip.Imi tot repet ca-i o inepţie,ca-i neverosimil,dar totuşi fug..şi fug tulburat,zgomotul cioburilor devenid asurzitor.Cobor scarile,mirandu-ma ca le-am mai gasit,mai am puţin,doar puţin…Lanterna mi se stinge,ma-mpiedic şi cad pe sordidele scari.Ma opresc ineluctabil de perete;nu m-am lovit prea tare,pfiu!Stai,perete?!!Imi caut cu stangacia-mi carateristica lanterna.N-o gasesc.Mobilul,nici atat.Intrepid,dau sa ma ridic si-ncerc sa paşesc dar ma izbesc din nou  de acel ceva.Incerc sa contingentez,sa ma dumiresc ce e,deoarece cand am urcat nu era aici..[?!!!].Simt ca nu mai e mult pana la leşin.Temperatura mi s-a ridicat,stropi de sudoare-mi gadila ireverenţios fruntea-mi prea alba.Imi dau seama  ca ceva imaterial sta-n faţa mea,deoarece pot vedea lumina-ndepartata a becului stalpului de afara.Nu mai pot!!O stare indicibila ma cuprinde iar,vertijul nelipsit,inima-mi sta sa iasa salbatic din piept şi simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare.Nu mai vad lumina-ndepartata..Totul se-nvarte cu mine,cad lentoric…leşin.

Nu voi uita niciodara acel auster şi livid chip,nici acel monstruos ţipat de copil..

-Culcat!Acum!Suna la 112!

Repudiu.

Resping idei,oameni,sentimente.Orice [blanda] contingenţa-n afara de-ale mele ma face sa ma feresc,nu suport,nu-mi place.Consider aceasta de-o bizarerie nemaipomenita.Ce-i cu mine?Oi fi eu cam ascetic,dar totuşi..Tenebrele sufletulu-mi inceţoşeaza impasibil vederea,imi otraveşte aplombic gandirea de excentric ireverenţios..Imi retrag apatic şi oarecum placid tentaculele din jurul dragilor amici,retragandu-ma din noi in letargica-mi cochilie şi adoptand din nou blazarea si apatia.

O apropiere ce-mi pare prea brusca ma sperie,facandu-ma s-alerg din nou prin timpul mintii mele,incercand a desluşi ce-i greşit.Nu reuşesc,ranesc si plec.Asa a fost,asa va fi.Alunec intr-o cumplita stare de marasm..singura alinare ramane ritmul de tobe sincopat 4/4.

Inspir prea repede si prea mult gudron si nicotina,ameţind si ridicandu-mi-se temperatura.Nu-i neobisnuit,mi se-ntampla des[nu de la tutun].Anyway,tabacismul pune stapanire vertiginos pe cei mai mulţi dintre noi.Vedem in el,probabil,o cale de scapare,de alinare..

Sunt insensibila,egoista,impasibila,apatica.I’m no good.Pleaca!Pleaca!

Te mint,facandu-te sa crezi altceva despre persoana mea,cand eu urmaresc doar sa te-alung,mda,cu preţul dezamagirii tale.De ce?De teama?

Valul de neinţelegeri ma bulverseaza,subversiunea de situaţie ameţindu-ma.Incerc s-ascund anarhia din interior,ma pictez .De parc-asta ar ajuta..Dorinţa de-a parea mai matur ma-ncolţeste,pictandu-ma cu gratie->reuşind.Nu ma simt bine,anyway.Incerc s-ascund atragand atenţie,şi-mi iese.Dar nu-s bine..

dezIluzii

Sunt aici..printre cifre si fum ma pierd.Insurecţia-mi interioara forţandu-ma s-adopt blazarea.Prin  mintea-mi se perinda mii de infame ganduri,n-am putere acum..N-am,nu vreau,nu pot.

Nici nu vreau o mutare sa fac in şahul anarhiei.Acum nu vad in cei din juru-mi decat ceea ce vreau sa vad.Deziluzionarile m-au facut ireverenţios,perfid şi intrepid.Doar vid intre noi,doar amintirea onirica ramane,strapungandu-mi ingenuu extremitaţile-mi reci şi livide,inexorabil creandu-mi convulsii violente,totodat-afabil şoptind tari vorbe.Vinişoarele roşii ale ochlilor se extind,ochii parca mi se umfla,faţa livida-mi devine,buzele se-nvineţesc.Ingheţ,tremur,dintii-mi clanţane incontrolabil.Zgomotul clanţanitului ma calca pe nervii deja-ntinşi la maxim.Venele-mi se umfla,strang cu putere pumnii.

Imbratişarea rece-mi aduce vertiginos aminte ca totul trece..

Mangaierea abjecta mi se pare,invelindu-m-apoi cu o patura croşetata din comentarii vexatorii si blazare.

Vreau,vreau,vreau pe cineva-n care sa cred.M-am saturat de deziluzii.Dezamagire respir,fumez,vomit.E ineluctabil,stiu,dar prea multe deja..Singur cu cochilia mea rizibila..Subversiunea de situaţie ma-ameţeste.

Inot printre inertele si coloratele frunze ale parcului golanit al cartieru-mi,vantul fiind colacu-mi de salvare,rece..Stau dezgolit,solitar,iar frigul işi infige acele-n pielea-mi alba,ranindu-ma;sangele-mi taşneşte ca pe ritm de 4/4 cu bass-off beat…Fulgii de nea ma iau in zeflemea,razand surd sardonic.Nu-s singurii,dar nu-mi mai pasa.Ei,fulgii,imi pot citi gandurile perverse,ingenue.Alerg vertiginos in sens invers,alerg prin timp.

Vreau,vreau,vreau.

Fum dupa fum..

E bizar cum fumul strapungerii-n piept dispare si reapare,buimacindu-ma.

Totul se-nvarte-n juru-mi acum c-o viteza mare,dandu-mi o stare de greata,gandurile-mi umplandu-se de elucubratii inefabile pentru o persoana taciturna ca excentricul de mine.Vorbe ce zboara total pe langa urechile-mi incerceiate ma fac sa ma pierd in multime,pierzand notiunea timpului si privind ca un arierat in gol..

Fum dupa fum inspir adanc,nicio vina nu-mi asum.Nu regret,ma bucur impasibil,si blazat ma-ndrept spre formele cu viata cu livide fete,parandu-mi-se onirice si amintindu-mi de ce-a fost si nu mai e.De fapt,iluzoriu totu’-a fost.Atasare emotionala mult,mult prea mare si superflua,ce-a cauzat o lunga durere cu fum incercand a o anestezia.Superfluu,superfluu,superfluu.

Talpile rosii de pe bratara-mi parca viata prind,prefacandu-ma de ceea ce simt ca nu ma prind,si urca pe mine vertiginos,zdrobindu-mi acerb coastele,sufocandu-ma.

[Da]Ma,sufoc fara siguranta aburind geamul masinii care parca sardonic imi zambeste.La spital mi s-a cauterizat rana,tamponand-o apoi c-o solutie inmiresmata,a carei miros imi strapunsese violent toti porii,lesinand astfel si lovindu-mi teasta de marginea mesei.M-am trezit cu teasta sparta,bandajata,totu’-n jur parandu-mi-se irecognoscibil-nici tu,nici ea.-nimicul mare-.Contingenta bland-a medicului imi da fiorii reci pana la extremitati.

Si asa am omorat viermele din piept-cauterizare+amnezie temporara-,si parca nu-nceteaza dezamagirea intempestiva a ma mai chinui,luptand astfel impotriva societatii c-o sabie de samurai,dar c-o armura cam subtire si deci,vulnerabil totusi fiind.

Movul acela perfid imi bantuie visurile,ucigandu-ma c-o bizara candoare.

Invatatura de minte sa-mi fie a ma mai increde-n prietenii neunse cu alifie si a mai avea,pur si simplu,incredere-n cineva.Iar totul pan’-acum grabind maturizarea[de la 7 pan' la 17 ani,and countin'..],transformandu-ma-ntr-un introvertit taciturn.

Si-am incalecat pe-o nuca si v-am spus ca totu’-i pe duca!..

..

..

Atat de mult mi-e dor…

De parca n-as sti cand mi-e dor,ca totu’-i trecator..

Ma doare si zambind.

Si nu stiu macar de ce ma doare asa de tare.De ce?De ce-mi pasa asa de mult?De ce m-am atasat atat de mult de tine,prietene?Doare,sa stii.Si plec pentru ca vreau sa raman,da..

M-am saturat de banalitate,de reguli superflue,de caractere abjecte,triviale,de falsele aparente.De vicisitudine,pur si simplu.

N-am,nu vreau,nu pot-te arde lumea cu ‘nu’-uri,lasand urme.Comentarii vexatorii aruncate-n fata-ti oarecum inadvertent,ce dor uneori prea tare,lasand rani ce nu se mai inchid decat prin cauterizare si deci,lasand pe veci cicatrici.

Nu reusesc sa-nteleg de ce,ce si cum.Nu ma mira prea mult,deoarece ma scald de cand ma stiu in apele incertitudinii.

Ma pierd printre sticle de alcool,comportandu-ma rizibil uneori,impiedicandu-ma-ntr-o temporara letargie si oarecum..fericire.Ma pierd in privirea-ti acvilina,prietene,strabatandu-mi fiori reci tot corpul.

Vreau sa plec,dar nu prea.Nicicum nu-i ok.Cum sa renunt,nu stiu;vreau?Nu..sau poate da.Nu  mi s-a mai intamplat niciodata asa ceva.Tin la tine mai mult decat la preitenii de-o viata,frate.

Ma doare zambetul.Ma simt pierdut si solitar,ca-ntotdeauna.Niciodata prea aproape de cineva..

Ma-nvaluie ameteala nicotinei,deplasandu-ma anevoios in starea de ebrietate adolescentina,si uitand un pic de necazuri,evadand din cuiele impasibilitatii,durerii,si plutind in anarhia omenirii perfide,daruindu-ma fortuitului si asteptand crizele-mi specifice de ras,care ma elibereaza din cusca blazarii.

Animalul din mine urla disperat,incercand sa iasa,sa loveasca.Sangele-mi clocoteste de nervi,fata-mi se-nroseste,venele-mi se umfla,tremuratul se instaleaza si limba-mi se-ncordeaza.Insultele-s pe cale de-a fi scoase afara,dar stiind ca voi pierde orice control asupra-mi daca lovesc animalic pe cineva,sparg/lovesc orice altceva,evitand astfel stirbitatea,sangele varsat si ochii umflati+scandaluri de care I don’t give a fuckin’ shit.

[Si tin la tine ca la un prieten super bun,a nu se-ntelege altceva..]

Torturo-palnie.

Muzica ma-ngroap-adanc intr-o palnie de gand,punandu-i si capac,lasandu-ma sa=mi infrunt intrepid claustrofobia-n intumericul zgomotos.Ma-nec amar in superfluele cuvinte,cand un ‘multumesc’ iti trimit doar sagetandu-te cu perversa-mi privire,iar c-un zambet te trag pe sfoara,atragand-te-n  asa-zisa-mi umila capcana de om perfid,satul pana peste capatana de de aroganta ta,de adulatia-ti pe care-o tragi pe nas precum cocaina pura.S-asa,precum un faimos prestidigitator,te-atrag  in cufarul ce urmeaz-a fi taiat in doua,cu tine-nauntru.Dar de aceasta data,nu vei supravietui,precum vezi la tv.In chinuri de om prost si gura-sparta vei muri.

Spatiul stramt imi hraneste inexorabil aleanul,transpiratia-ncepand sa danseze prin porii-mi inabusiti de caldura emanata de fantasmele care atroce-mi joaca feste.Prima picatura de  transpiratie adolescentina se prelinge fara graba pe fruntea-mi incretita,gadilandu-mi pielea de om excentric si cu vise-nalte.

Si degeaba razi,tu consideri ca nu-i normal.Ba-i perfect normal.Daca ceva n-ai mai vazut,minuneaza-te,ca oricum roman sadea fiind,vei comenta,nu ma vei lasa.Dar m-amuzi si ma bucur tare,macar mai zambesc si eu.Incerc sa fiu ceea ce vreau sa fiu ,ci nu ceea ce-mi impuneti sa fiu.Acel ‘model’ de om civilizat,c-un comportament de roman adecvat si-mbracaminte..la fel.Nu.

Ritmul de tobe sincopat 4/4 ma poarta spre-naltele si ezotericele-mi ganduri incarcerate,dezvaluindu-mi ceea ce de mult ascund.

Dezamagindiferent.

Indiferenta ta-mi gadil-ascunsele-ntrebari.

E greu s-ajng la un consens cu celalalt subversiv eu.

Totul e-ntr-o vertiginoase schimbare.Nimic nu mai e la fel.Zambete pe livide fete pictate fals,sinceritatea a facut deja loc multor eschivari.Mi se pare totul oniric si prea repede.Atitudinea aplomba pare ca domina,cel pe care-l consideram prieten,si la care inca mai tin mult,se pare ca acolit i-a devenit,cu blazare-narmandu-se si silentios razvratindu-se-mpotriva prostimii asteia..din Ro,de care nu mai scapam,se pare.Nu afirm ca-s cine stie ce-nvatat,da’ nici complet anagramat nu-s.

Ritmul de 4/4 cu bass-off beat rasuna salbatic in castile ce-mi ofera sansa temporara de evadare din cusca prolix vorbitoare.

Pe zi ce trece,aflu tot mai multe despre asa-zisele persoane dragi,devenind brusc scandalizat.Dezamagirea trece pragul prafuit,ascultand acum breakbeat,propulsandu-mi gandul ezoteric undeva departe,undeva sus.Am ajuns la level 100,acolo unde mirarea nu-si are rostul,nu mai e.Devii un trivial imun la toate.

Mult prea banal e totul,mult prea trist,mult prea repede.

Au disparut,dispar.

I’m takin’ my own direction.Evitand persoane,ignorand  sentimente.Macar de data asta sunt sigur de ceva,stiu ce simt,stiu ca te admir.Pacat ca nu-mi esti frate!

Am crezut c-am incetat de mult s-accept intepatura dezamagirii,dar uite din nou si-a lasat aplombic urma.

Un amalgam de sentimente,de fiori bizari si de temerare ganduri,inavuabile unele,ce-mi incetoseaza mintea si ma face sa plutesc printre imuabilele  miliarde de particule de praf,prin zadarnicul fum de tigara de la fumatoarea scolii..acel fum pe care-ncerc a-l evita,dar inconjurat de aprigi fumatori,nu prea.Priving in gol,privind prin tine.Acel tu,cu-aceeasi deosebita privire,minunata gandire,acel tu insurect!

-Te-ai schimbat.Nu mai esti ca la-nceput.Stii,ca-nainte.

Ca la-nceputul cui,frate?Nu ma cunosti,no one does,really.Nu  ma las descoperit.

Nu tre’ sa fiu acelasi tot timpul,nu-mi place sa stagnez,sunt diferit,o stiu si-mi place.

E vremea ta acum de-a fi-nvaluit plenar de mizantropie,blazare.I’ve been there,I’ve felt that.Inteleg.Te inteleg. O lume plina de adulatori,fiecare pentru sine.O tara impanzita de anagramati,incultura,da.

Ti se citeste si tie dezamagirea si blazarea-n acvilina privire..

Da,cred si eu ca m-am schimbat.Mi-am contruit in juru-mi un zid de rosii caramizi,mult prea inalt pentru a putea zari tu gradina de dincolo de el.Si de ce asta?Deoarece prea  multa lume a privit vegetatia gradinii-mi interioare,otravind-o cu pesimismu-i,cu disparitia  lor din substantele hranitoare pentru fertilu-i pamant,cica,si cu impasibilitatea-i-a lumii,da;fructele se stafidisera.Pan-am deschis complet ochii si m-am cutremurat la gandurile biciuite de dubla austeritate specifica-mi.

Iar acum totu-i bine,fructele au un colorit  minunat natural,florile-mprastie ametitoarea mireasma.

[sa lasam un pic vrajeala.]

Si deoarece persoanele la care am tinut cu-adevarat,deci de care m-am atasat,au disparut/distantat complet din sinuoasa-mi viata,m-au facut s-adopt o defensiva atitudine,si mai distanta.Evit sa stau cu tine mult,sa te cunosc mai bine,c-o sa dispari si tu si o sa iau totul din nou de la zero.Un nou inceput mereu.Si iar,si iar,si nu.

[Dar!Inca mai cred in tine si sper sa-ti fie mai bine.Asta-i lumea-n care traim,tre' s-o luam ca atare.Nu-ti voi spune probabil nimic,raman laconic,nazdravanule!]

Indiferenta doare.Vrei sa pari tare si chiar reusesti,dar in sinea-ti stii ce-i mai bine pentru tine.Dar oricum,nu conteaza pentru tine,ca daca altuia nu-i place,tie poate nu-ti face.Dar tu invers,nu-i dai pace!

Astept sa fie bine,te admir si cred in tine!