Furia

Furia m-a cuprins ș-aștept să explodez,

nervii-nțepându-mi măruntaiele violent,

în timp ce starea mi-o blochez,

ea accentuându-se și arzând, ardent…

 

Dar durerea mă sfâșie

și mă-mpinge în hăul trivial,

vărsându-mi în el furia-ntr-o fâșie

neagră și ascuțită, de scandal…

 

Sufletul îmi stă în cuie, agățat,

și nu-nțelege de ce a fost obidit,

și de ce în capcan-a fost ațâțat,

dar i-a fost teamă, n-a simțit…

 

futil…

Încerc să-mi revin din consternarea loviturii,

încerc să-mi ascund chipul spelb,

dar supefluu, căci în calea viiturii

totul este măcinat, nimic nu rămăne alb…

 

Îmi înăbuș, cu greu, gândurile amare,

intrând inadvertent în stări bizare,

de confuzie și de tortură,

închizându-mi sufletul în camera obscură…

 

 

Fără gândurile-mi, pedepsite

realizez că totu-i futil,

doar ele aprinzându-mi emoția, cu un fitil,

obligându-mă să-mi țin deschise pleoapele necăjite…

 

Morb

Alerg de-nchipuiri funeste,

cu chipurile sluțite de morb,

al căror zeu este un blazat corb,

și care-mi repetă vorbe neoneste.

 

Sunt cu mine în polemică,

disperarea mă zdrobește și nu mă ridică,

mă-nghiontește în pământ, prin subterfugiu,

astfel, sunt expusă, n-am refugiu.

 

Ego-ul este un factice,

sădind semințe de-ndoială,

prin jocuri imunde și inedite tactici,

făcând din adevăr, momeală.

Mecena

Mă-nebunește dorința

ș-mi doresc nespus a o surclasa,

riscând, totodată, a o abrevia,

lăsând-o-ntr-o simplă concupiscență.

 

Zilele trecânde mă edulcorează,

făcându-mi zâmbetul orgiastic

și trec de la absurd la fantastic,

ajungând la concluzia că durerea-mbunează.

 

Devin al diferitului mecena,

stimulând, prin mine, pudinandul,

cruțând de incurie panicardul,

evitând langoric, demimondena.

 

 

Genunele

Mă-nvârt în cercul monomaniei,

negăsind altă scăpare, deci inoperant,

și văzând doar suferinzi ai grandomaniei

sunt obligat a-i analiza, deci exasperant.

 

Încercările de a evada sunt superflue,

încerc, așadar, a flirta cu încarcerata situație,

dar toate mi se par acum ambigue,

și mă predau sub aceeași acuzație, cu abnegație.

 

Tot ceea ce văd este un genune,

care mă induce într-o stare ataraxică,

în mod paradoxal, precum o minune,

simțirea nemafiindu-mi toxică.

Paradigmă

Am găsit în tine o paradigmă,

care te ține-ntr-o stare de hagemonie,

devenind, tot mai mult, o enigmă,

afundându-mă adânc în neurastenie.

 

Nimic n-a fost premeditat, nici aprioric,

dar a cauzat o dureroasă estropiere

a tot ceea ce știam și simțisem, și categoric

m-a condus spre a spiritulu-mi apropiere.

 

Vorbele și gesturile m-au biciuit aflictiv,

eliberându-mă din starea de abrutizare,

privirea și zâmbetele m-au excitat furtiv,

înecându-mă cu starea de visare.

 

 

Fragilă

Renasc speranțe brave și noi,

care mă ambiționează veșnic,

știind că sunt dintr-un alt soi,

astfel aprinzând un vis în sfeșnic.

 

Sper doar că, solitară, voi putea lupta

împotriva necruțătorului vânt și a mea,

îmbărbătându-mă așa cum voi putea,

realizând tot ceea ce voi vrea.

 

Fiind dintr-o așazisă magică,

dar nereușită mixtură,

oscilez necugetat de la furie la ură,

până când mă lovesc de a societății geamandură.

 

Acum respir ușurată ,

simțind din plin durerea pasională,

care coace și finisează inima neîmpăcată,

visând că n-o va lăsa iar fragilă și goală..

 

 

 

Visez

Visez în continuare,
contemplez situația cu satisfacția
inconfundabilă a unuia fără pudoare,
în timp ce trece alene, distracția.

Derulez extatic filmele minții mele
de atât de multe ori, încât
plăsmuirile îmi par reale,
iar simțirile, mai mult de atât.

Prin fața ochilor mei de castan
se plimbă amintirile apuse,
umbre dulci și triste, momentan,
zburând cu ele și sentimentele nespuse.

Simplu

Ai adus în viața mea benefică schimbare,

i-ai dat sufletului meu culoare;

una pe care n-am mai văzut-o,

una pe care n-am mai simțit-o..

 

Prin tine, am descoperit

în mine minunate calități

pe care negura copilăriei le-a acoperit,

pe care le-au văzut doar anumite entități..

 

Am fost, și sunt, de atunci, în metamorfoză,

cutremurându-mi porii cu seisme de proză,

devenind însuși fiorul de emoție,

devenind un val înamorat, fără abstracție..

 

 

Deloc anodin

 

O emoție de cristal,

casantă precum un nebun val,

care, îndurerat, se desparte de frumoasa lună,

sacrificându-se pentru o rază mai bună..

 

O emoție care-ndură,

dar și privește atitudinea lumii, dură

și prin care se mai ivește vreo fisură,

circulând negrele gânduri, fără măsură..

 

O emoție de cristal,

ce mă duce în astral;

și devin un spectru luminos,

deloc anodin, complex, dureros, sublim, duios..