Şi când visele-ţi cutremură gândirea
Şi nu ştii ce şi cum,
Alegi iar un alt drum
Acerb şi sinuos,
Dar deja totu’-i iar pe dos!

Şi totuşi, nu regret nimic
Din ce-am făcut intrepid şi ce temerar voi face
Deoarece prea mult am suprimat.
Am cam ieşit din carapace.
Oniric mi se pare-acum somnul
Unde subconstientu-mi scoate la suprafaţă
Ceea ce-ascund cu blazare-n timpul zilei.

O evadare din rutina zilei
Visele-mi oferă; coborârea cortinei
Şi-eliberarea acerbei fiare,
Ce nu mai suprimă,ci-nlatură
Orice-ndoială şi atroce fiind,
Îşi croieşte belicos drumul de curmătura
Spre al sau vis, cu neverosimila-i alură,
Şi nimicind totu’-n calea-i..
Egoistă fiind, fiara.
Şi trezit fiind, observi efemera, dar cutremurătoare, subversiune.
Şi-ţi doreşti să fi fost adevărat.
Dar nu, s-au spulberat..
Erotismul, zborul, omorul-deci, plăcerea.










