gOl

Mă simt gol, mă simt pierdut..

Am pierdut şi tot ce aveam şi ce iubeam mai mult: zâmbetu-mi..

Aş vrea să mă-ntind în pat şi să uit de toţi şi de toate, cum le-am avut şi le-am pierdut, pe toate. dar nu se poate. Notele triste ale pianului mă induc într-o stare de nefericire profundă. Tristeţea, oare de ce n-o alungă ? Sunt înveninat, dar de ce nu m-omoară ? Trăiesc c-un suflet pătat de amintiri, suferinţe vechi, actuale şi pustii. Iubiri ce-au fost şi n-or mai fi. Inconjurat mereu de-o prostie crasă.. Nu mă mai minunez, doar mă gândesc când se face ceasul să mă duc acasă.. E greu, tare greu.

Ne schimbăm cu toţii de-a lungul timpului, dar nu-n aceleaşi condiţii şi nu-n aceeaşi măsură.Viaţa, în sine, e o lecţie dură.

Când viaţa ţi-e grea, nu prea poţi evada nici în vise. Amare şi chinuitoare ele sunt, şi uite aşa te trezeşti cărunt..

Beau, să pot uita de dulcele amar din viaţa mea..

Tu ştii cum e să-ţi fie dor de vechiul tu ? Să ai un secret urât şi-ntunecat ? Să vrei să te fi-necat mai bine decât să dai ochii cu cel ce te-a-nvăţat ce-i bine şi ce-i rău ? Să nu mai poţi iubi, deoarece te simti gol şi inuman ?..Monstru.