Și simt că mă sting,

că mă pierd, dar știu

că vreau să-nving,

și să-mi simt trupul, din nou, viu.

 

Aștept ca lava suferinței

vertiginos să se răcească,

să inspir curatul aer al biruinței,

și apoi să treacă..

 

Tremur toată ca o frunză,

iar lacrima picură ca roua;

le flutur prietenilor necuvântători o albă pânză,

și mă-ndrept apatic spre lecția a doua..

 

În oglindă văd doar agonia

ce-mi amprentează puternic chipul,

îmi văd ochii pierduți în nebunia

pe care-o poate vindeca doar timpul..

 

Și mi-aș fuma și sufletul,

dac-aș putea și nu m-aș sătura,

și-aș vrea să zboare scrumul,

cât de departe ar putea..