Resping idei, oameni,sentimente. Orice [blândă] contingenţa-n afară de-ale mele mă face să mă feresc, nu suport, nu-mi place. Consider aceasta de-o bizarerie nemaipomenită. Ce-i cu mine? Oi fi eu cam ascetic, dar totuşi.. Tenebrele sufletulu-mi înceţoşează impasibil vederea, îmi otrăveşte aplombic gândirea de excentric ireverenţios.. Îmi retrag apatic şi oarecum placid tentaculele din jurul dragilor amici, retrăgându-mă din nou în letargica-mi cochilie şi adoptând din nou blazarea şi apatia.

O apropiere ce-mi pare prea bruscă mă sperie, făcându-mă s-alerg din nou prin timpul minţii mele, încercând a desluşi ce-i greşit. Nu reuşesc, rănesc şi plec. Aşa a fost, aşa va fi. Alunec într-o cumplită stare de marasm.. singura alinare rămâne ritmul de tobe sincopat 4/4.

Inspir prea repede şi prea mult gudron şi nicotină, ameţind şi ridicându-mi-se temperatura. Nu-i neobişnuit, mi se-ntampla des [nu de la tutun]. Anyway, tabacismul pune stăpânire vertiginos pe cei mai mulţi dintre noi. Vedem în el, probabil, o cale de scăpare, de alinare..

Sunt insensibilă, egoistă, impasibilă, apatică. I’m no good. Pleacă! Pleacă!

Te mint, făcându-te să crezi altceva despre persoana mea, când eu urmăresc doar să te-alung, mda, cu preţul dezamăgirii tale. De ce? De teamă?

Valul de neînţelegeri mă bulversează, subversiunea de situaţie ametindu-mă. Încerc s-ascund anarhia din interior,  mă pictez . De parc-asta ar ajuta.. Dorinţa de-a părea mai matur mă-ncolteste, pictându-mă cu graţie->reuşind. Nu mă simt bine, anyway. Încerc s-ascund atrăgând atenţie, şi-mi iese. Dar nu-s
bine..