Exorbitant de neobişnuite-mi sunt gândurile ce mă bântuie făr’ de ruşine. Neverosimile mi se par schimbările bruşte, mintea-ncă-mi joacă şuste. Ţi se pare o inepţie pe care-o voi regreta mai târziu ? Regretul nu-i acela care-mi face chipul sărbeziu.

Planuri aparent utopice, dorinţe animalice, mişcări lubrice. Făr’ de cicatrice spun acum ceea ce vreau şi încă cum.  Acum furtive zâmbete-mi scapă, concupiscentul gând vertiginos mi-l adapă !

Pansiv, duc înc-o zi la bun sfârşit. Ezit să recunosc c-am emoţii, evit să am discuţii cu idioţii. Elucubraţii-mi zboară prin minte, făcându-mă să par cuminte. Alte alinte peste alte superflue cuvinte, ce nu mă fac decât să m-afund şi mai mult în golul imund. Ascund coada perversului zâmbet şi privesc în gol, imaginându-mi cu mare aplomb ceea ce se va-ntâmpla când mă voi hotărî să ies din haşuratul romb.

Cu aplomb mi-am pierdut din candoare, sunt oarecum făr’ de pudoare. Oare Pika mă va mulţumi şi nu-mi va ajunge, sau voi simţi cum impasibil mă străpunge şi mă va face să nu mai vreau ? Discutăm pe şleau, şi nu prea.
Pikachu. Iu-iu.
[Later edit ]
Şi am crezut că nu mai vreau, când de fapt era doar super dorinţă. Înecat în altă trebuinţă, amorţesc. Privesc  fantasmele care cică ezoteric m-urmăresc. Altoiesc inconştienţa care voia să-mi distrugă viaţa, şi alung senzaţia, accentuând admiraţia. Transpiraţia nu face decât să gâdile hormonii, înebunindu-mă.