Vreau şi eu să fiu frumos, făr’ acest suflet de molii ros..

Răzbim cu greu din necaz, schimbând iar şi iar alt macaz..Sufletu-mi se simte ca-n  Alcatraz ! Suspin. Evit priviri aparent drage, rănesc, plutind în derivă, îmbrăţişând ale navei catarge. Vreau să fiu fericit. Dar nu-i aşa că urâtul nu are prea multe şanse ?
În singurătate afundat, întins pe-al nebuniei covor-păcat. În zâmbete avid mă scald, nepăsându-mi de-i frig sau cald, de sunt singur sau.. singur. Adorm holbat în mintea-mi la ochiul sur..

În suferinţă zac neputincios, viermii croindu-şi poteci pe picioarele-mi aflate-n putrefacţie. În nas, urechi, ochi dansează suri viermi. Put. Eman mirosuri de om crud, suferind. Sunt chel, până şi podoaba capilară m-a părăsit. Măruntaiele-mi fierb în suc propriu, sângele dând p’afară, împroşcând acerb pietrele din juru-mi. Priveşti un tablou macabru şi-ţi vine să verşi. Îmi pare rău, aşa sunt eu, frumos şi natural.