Cufundat în liniştea zilei de azi , de mâine,

în liniştea zgomotului enervant,

caut cu gândul casant,

ale noastre dulci taine.

 

Te privesc atent.

Privesc cum razele soarelui te aseamănă

cu divinitatea, sora iernii, geamănă.

iar timpul se scurge lent.

 

Cuget şi mă-ntreb

de ce-n exaltare mă pierd.

Alerg prin mintea-mi şi te culeg,

căci doar cu tine vreau să mă dezmierd.

 

Buzele-ţi pline, fine şi suave,

mă sărută pasional şi inocent şi-n vis,

dar şi-n sufletu-mi în care dăinuie gerul închis,

unde găseşti doar murdare lentile concave..

 

Mă detaşez de tot ceea ce-nseamnă

lumea-nconjurătoare,

deoarece-n tine mă pierd, cu ardoare,

şi uit de tot ceea ce  mă doare.