O altă floare ce-a pierit, lăsând în urma ei frânturi de durere, alinate doar cu sărutul ei, de miere.
Vicisitudine şi teroare, angrenate-ntr-un vârtej de-ntrebare, ce mă lasă goală şi suspinând, când în urma mea văd trecând doar vieţi, crescând.

Când una trece, două vin, anunţându-se c-o-nţepatur-amar’ de spin.