Spectacolul de lumini încet m-acaparează,

sunetul vocii tale mă bulversează,

mă-nalță vertiginos și mă incită,

mă face să mă simt frumoasă și dorită.

 

Când te văd îmi tremură genunchii,

tulburându-mi toți rărunchii.

Și atunci îmi calculez mișcările sistematic,

derutând, totuși, c-un aer dezinteresat și apatic.

 

Încerc să simt detașat inefabilele trepidații

ale sufletulu-mi zbuciumat,

obosit, torturat și consumat,

totodată, disimulând cu false exterioare senzații.

 

Inexorabil îmi apari în minte,

aprig arzând, ca un soare enervant de fierbinte,

lăsând, în scenariile create,

amintiri dulci, calmante, ardente.