Te-ai ascuns, cât mai adânc, irefutabil,

în mintea-mi și-n sufletu-mi tulburat,

fiind cu sentimentele contrarii, implacabil,

lăsându-mă-n al meu utopic contemplat..

 

Rocambolescul rod al imaginației,

cu tine în ea, îmi dă o stare de bine,

fiind un zâmbăreț pansiv,

electrocutându-mi astfel potecile circumvoluției.

 

Vreau să te scot din a mea ființă,

dar este un efort salahoric și zadarnic,

fiindcă ai pătruns puternic,

și fără străduință..