Nu-nțeleg care e scopul acestei situații chinuitoare,

în care, de câtva timp, stagnez.

Și tot ce vreau e să mă scald în ale tale zâmbete amăgitoare,

care-mi dau din nou speranță să visez.

 

Jonglez cu o stare, ba cu alta,

precum renumiții prestidigitatori,

care te păcălesc, fiind buni prezentatori,

și cu imaginea astfel creată, tind a mă exulta..

 

Stagnarea acestui supliciu

mă face să vreau să mă sfârșesc,

simt că, oricum, mă prăbușesc,

tânjind după metamorfozarea calvarului în deliciu..

 

Oricare ar fi ea, lecția,

știu cu certitudine,

dar visând cu desuetudine,

că mă va marca, permanent, soluția..

 

Mă taie neîncetat, neobrăzat,

pricinuindu-mi în capul pieptului blazat,

o stare de angoasă și de agonie,

blocându-mă neînduplecat în această nebunie..