sinuciderea masei (30.06.13)

Fiind un reprezentant al ineditului, al diferitului neacceptat de majoritatea societății, am pășit pe cărări intempestive, uneori, prăfuite, neglijate, dureroase. Respins al omenirii, bufonul oamenilor, fiind doar o reflecție ignorată, respinsă cu violență, a unor părți din energia/sufletul lor, m-am simțit multă vreme doar un foarte trist obidit. Neînțelesul rănit de egoismul lor, intrat precoce în depresii, am alergat pe plaiurile proprii-mi lumi, de visare, adevăr și bucurie. Doar după ce , autoblamându-mă, -învățat de mic că tot ce fac este greșit și considerându-mă neacceptat-m-am aruncat într-un abis imund, insuportabil de pustiu, cu gânduri de cuțit. Răutatea și egoismul de pretutindeni ne face ori să devenim unul și același tip dezgustător uman, ori tipul temător, dar dornic de întremare, de negativitățile distrugătoare de spirit. Fuga de lecție nu e sănătoasă, ci reprezintă doar liniștea de dinaintea furtunii vieții-ți. Este fariseicul dulce gust al fructului, până se concretizează și devine extrem de putred și necruțător. Așa, furtuna va lovi de fiecare dată mai puternic, până ce egoul este diminuat de energia divinului existent în fiecare și suntem luminați într-o oarecare ăsură în privința mesajului și a lecției. Iar în funcție de aceasta, pe construim bazele, scheletul viitorului nostru.

Prin multe omul trebuie să treacă și să-nfrunte pentru a descoperi rostul și plăcerile vieții. Problema majoră, de la-nceputurile omenirii existentă, este că singuri ne complicăm drumurile, datorită egoului care-ncețoșează, astupă adevărata voce, ghidându-ne orbește aproape toată viața. Orgoliul duce la pieirea sufletului, ucigându-l cu pretenții, dorințe, pretenții, răul pricinuit aproapelui, pentru ca, la sfârșit, să arunce vina suferinței și necazurilor pe oricine/orice altceva/cineva, decât să-și recunoască greșelile, să-și accepte condiția și să evolueze spiritual, fizic și mental. Aș numi-o sinuciderea masei prin ignoranță, poate. Sau prostie crasă. Dar de acolo vin și eu, din incapacitatea, refuzul asumării responsabilității sexului, vârstei, condiției traumatizante în care am crescut. Cel mai dificil examen al fiecăruia este acela de a reuși să fie sinceri cu Sinele, să accepte greutățile care pricinuiază suferință ca pe cele mai utile lecții.. Odată făcut cel mai mic pas spre schimbare, spre creșterea, ori vindecare sufletului întinat de tot ce n-ar trebui să fie, omul simte o majoră diferență. Universul ne va trimite câte lecții e nevoie, de fiecare dată tot mai dificile, pentru a de înțelege și depăși. Minunat, sublim este momentul elibărării de suferință. Înțelegând-o și acceptând-o, evoluăm spre un nivel mai înalt, vindecându-ne spiritul, închizând rana. Încă susțin cu ardoare că durerea nu este decât un indicator ultim a ceva care este greșit în viața oricăruia. Suferind, sufletul, în loc să fie colorat, energic, plin de iubire, este înegrit, lipsit de vitalitate, copleșit, acoperit de umbre. Energia dinlăuntrul nostru ne ghidează spre ceea ce are nevoie sufletul. Dar, intersectată cu mintea și cu valori omenești total inutile, rămâne blocată, semnalizăndu-ne cu stări de angoasă, de neliniște, de neplăcut. Ignorându-le, nu ajungem nicăieri altundeva decât în lăcașul durerii.

 

 

We are what we love.

Planning my escape from this vicious circle, whilst I try to understand how should I act against the enemies.
One is not necessarily emprisoned by feelings, but by not having them. And so, he’s in a state of utterly confusion and embarrassment. One is truly happy, because being detached of everything and everyone means happiness. But by the time he will sort that out, he will search for answers to questions that do not exist and places that are not there. By not having feelings of love for others, but just for yourself, you only are using others. Being conscious that others have strong feelings for you , only empowers you with ignorance; this power gives you everything you need in order to achieve your desires.
One can feel sorry for what it is, for thinking that he is unusual, mean etc and he can create himself a feel of pain that shouldn’t be there; pain that drags a person into the void of not understanding himself, nor the life itself. The pain has its role: to let you know that something you do, or you have done, it’s wrong. The people you hurt, talk, the places that you stick with, your desire for money, lust and so on. Everything is a sign for all of us. Pain isn’t real. Is the energy that is threatened, attacked; it feels like that because our meaning, our path is different; it’s a road that leads only to self-destruction, instead of following the path to self-growth. We are born to thrive, like a flower does, like a butterfly does. We, instead, are creating malice in this world, because we are not using our energy. We eat others energy, because one does not know how to protect itself from that, by being sleepy drowned in waters of forgetting the truth.

When you think you love someone, you only love yourself. That is because we recognize ourselves in certain people, in their actions, in their appearance. That’s why is said that we are what we love. Because what we love is us and we are love.

Live more

Smoke a cigarette and wipe your fears away,  it’s a brand new day. Close your eyes and draw your favourite smile, let your sorrow die.

Love the life you have, or try to create a new one, that fits you and make you happy with the things you choose.  Appreciate small things more, the simplier ones. Live the moment, because the day that comes is not the same.

Embrace the night, go with the light, take a long bath in delight. You’re the sunlight, you’re the twilight. Love the people that come around, learn to be unbound. Smile more often, enjoy everything, the things won’t come as you were expecting.

Learn more, love more, live more.