Fumez o ţigară.

Vreau doar să fumez o ţigară.

Şi-ncă una, şi-ncă una..

Toată lumea mă bate la cap,

mă stresează cu-ale ei prostii,

superficiale şi banale.

Să ştii !

Mă-nchid în capul meu,

pansiv căzând în uitare, în detaşare.

Mai am puţin ş-adorm, dar ei continuă să pălăvrăgească.

Eu vreau doar sa fumez liniştit,

o ţigară.

Mă bat la cap-ncontinuu,

nu-nţeleg ce-i aşa ambiguu ?

Mai trag un fum, vi-l suflu-n faţă,

poate v-otrăviţi.

Sunteţi nişte bandiţi.

Bă, iubiţi şi lăsaţi-mă să mai fumez o ţigarăă,

ascultaţi..eu ştiu, Luna amară.

Ştiu că-s într-o doară,

dar acum fumul se-nalţă şi coboară.

Nici cafeaua n-o pot bea, pentru că se răceşte,

la fel ca gura voastră.

Pachetul nou început acum e pe sfârşite,

la fel ca şi sufletele voastre adormite.

Înc-o ţigară ş-am să-mi scot căştile de impasibilitate din urechi,

că poa’ merită efortul de-a vă asculta.

Subiecte vechi, obositoare..

Gura nu vă doare ?

Vreau doar să fumez o ţigară.

Şi-ncă una, şi-ncă una..

Cicăleli, ţipete, strigăte mute,

priviri pierdute.

Hai, valea, du-te !

Pachetul e gol,

dar mai am puţintel alcool.

Dar vreau doar să fumez o ţigară.