Fumez o ţigară.
Vreau doar să fumez o ţigară.
Şi-ncă una, şi-ncă una..
Toată lumea mă bate la cap,
mă stresează cu-ale ei prostii,
superficiale şi banale.
Să ştii !
Mă-nchid în capul meu,
pansiv căzând în uitare, în detaşare.
Mai am puţin ş-adorm, dar ei continuă să pălăvrăgească.
Eu vreau doar sa fumez liniştit,
o ţigară.
Mă bat la cap-ncontinuu,
nu-nţeleg ce-i aşa ambiguu ?
Mai trag un fum, vi-l suflu-n faţă,
poate v-otrăviţi.
Sunteţi nişte bandiţi.
Bă, iubiţi şi lăsaţi-mă să mai fumez o ţigarăă,
ascultaţi..eu ştiu, Luna amară.
Ştiu că-s într-o doară,
dar acum fumul se-nalţă şi coboară.
Nici cafeaua n-o pot bea, pentru că se răceşte,
la fel ca gura voastră.
Pachetul nou început acum e pe sfârşite,
la fel ca şi sufletele voastre adormite.
Înc-o ţigară ş-am să-mi scot căştile de impasibilitate din urechi,
că poa’ merită efortul de-a vă asculta.
Subiecte vechi, obositoare..
Gura nu vă doare ?
Vreau doar să fumez o ţigară.
Şi-ncă una, şi-ncă una..
Cicăleli, ţipete, strigăte mute,
priviri pierdute.
Hai, valea, du-te !
Pachetul e gol,
dar mai am puţintel alcool.
Dar vreau doar să fumez o ţigară.