futil…

Încerc să-mi revin din consternarea loviturii,

încerc să-mi ascund chipul spelb,

dar supefluu, căci în calea viiturii

totul este măcinat, nimic nu rămăne alb…

 

Îmi înăbuș, cu greu, gândurile amare,

intrând inadvertent în stări bizare,

de confuzie și de tortură,

închizându-mi sufletul în camera obscură…

 

 

Fără gândurile-mi, pedepsite

realizez că totu-i futil,

doar ele aprinzându-mi emoția, cu un fitil,

obligându-mă să-mi țin deschise pleoapele necăjite…

 

Morb

Alerg de-nchipuiri funeste,

cu chipurile sluțite de morb,

al căror zeu este un blazat corb,

și care-mi repetă vorbe neoneste.

 

Sunt cu mine în polemică,

disperarea mă zdrobește și nu mă ridică,

mă-nghiontește în pământ, prin subterfugiu,

astfel, sunt expusă, n-am refugiu.

 

Ego-ul este un factice,

sădind semințe de-ndoială,

prin jocuri imunde și inedite tactici,

făcând din adevăr, momeală.

Paradigmă

Am găsit în tine o paradigmă,

care te ține-ntr-o stare de hagemonie,

devenind, tot mai mult, o enigmă,

afundându-mă adânc în neurastenie.

 

Nimic n-a fost premeditat, nici aprioric,

dar a cauzat o dureroasă estropiere

a tot ceea ce știam și simțisem, și categoric

m-a condus spre a spiritulu-mi apropiere.

 

Vorbele și gesturile m-au biciuit aflictiv,

eliberându-mă din starea de abrutizare,

privirea și zâmbetele m-au excitat furtiv,

înecându-mă cu starea de visare.

 

 

Fragilă

Renasc speranțe brave și noi,

care mă ambiționează veșnic,

știind că sunt dintr-un alt soi,

astfel aprinzând un vis în sfeșnic.

 

Sper doar că, solitară, voi putea lupta

împotriva necruțătorului vânt și a mea,

îmbărbătându-mă așa cum voi putea,

realizând tot ceea ce voi vrea.

 

Fiind dintr-o așazisă magică,

dar nereușită mixtură,

oscilez necugetat de la furie la ură,

până când mă lovesc de a societății geamandură.

 

Acum respir ușurată ,

simțind din plin durerea pasională,

care coace și finisează inima neîmpăcată,

visând că n-o va lăsa iar fragilă și goală..

 

 

 

Visez

Visez în continuare,
contemplez situația cu satisfacția
inconfundabilă a unuia fără pudoare,
în timp ce trece alene, distracția.

Derulez extatic filmele minții mele
de atât de multe ori, încât
plăsmuirile îmi par reale,
iar simțirile, mai mult de atât.

Prin fața ochilor mei de castan
se plimbă amintirile apuse,
umbre dulci și triste, momentan,
zburând cu ele și sentimentele nespuse.

Simplu

Ai adus în viața mea benefică schimbare,

i-ai dat sufletului meu culoare;

una pe care n-am mai văzut-o,

una pe care n-am mai simțit-o..

 

Prin tine, am descoperit

în mine minunate calități

pe care negura copilăriei le-a acoperit,

pe care le-au văzut doar anumite entități..

 

Am fost, și sunt, de atunci, în metamorfoză,

cutremurându-mi porii cu seisme de proză,

devenind însuși fiorul de emoție,

devenind un val înamorat, fără abstracție..

 

 

Incertitudine

Stiu că am să mă blochez
într-o asiduă trudă,
și știu că am să continui să șochez,
adoptând o atitudine crudă..

Îmi va fi și mai greu
să respir și să zâmbesc,
și voi deveni ca un leu,
ca un gând rocambolesc…

N-are rost să-ți zic
ceea ce, inefabil, simt acum;
vreau doar să nu mă dezic
și să pornesc, solitară, pe alt drum..

Un drum lung ș-anevoios,
unul pe care sper că voi găsi
răspunsuri pentru sufletu-mi capricios,
și că nu mă voi potoli, doar autodepăși…

Meschina senzație

Ești atât de meschină, tu, senzație !

Nu-mi oferi nicio satisfacție,

decât cu un scump preț,

dăruit într-un ambalaj certăreț..

 

Doar tu, senzație ori sentiment,

mă faci să zbor, să plutesc fericită pe firmament,

ca mai apoi aprig să mă lovești, și necruțător,

făcând din mine doar un îndurerat visător..

 

Doar tu, sentiment vicios,

poți face o persoană s-ajungă în pragul nebuniei,

strecurând în cap și câte-un fir albicios,

devenind, inexorabil, un întemnițat al furiei..

Chin

Nu-nțeleg care e scopul acestei situații chinuitoare,

în care, de câtva timp, stagnez.

Și tot ce vreau e să mă scald în ale tale zâmbete amăgitoare,

care-mi dau din nou speranță să visez.

 

Jonglez cu o stare, ba cu alta,

precum renumiții prestidigitatori,

care te păcălesc, fiind buni prezentatori,

și cu imaginea astfel creată, tind a mă exulta..

 

Stagnarea acestui supliciu

mă face să vreau să mă sfârșesc,

simt că, oricum, mă prăbușesc,

tânjind după metamorfozarea calvarului în deliciu..

 

Oricare ar fi ea, lecția,

știu cu certitudine,

dar visând cu desuetudine,

că mă va marca, permanent, soluția..

 

Mă taie neîncetat, neobrăzat,

pricinuindu-mi în capul pieptului blazat,

o stare de angoasă și de agonie,

blocându-mă neînduplecat în această nebunie..

 

 

 

 

Nu vreau

Nu vreau să-mi fie dor,

dar deja simt că mor.

Disperarea mă cuprinde lentoric,

în timp ce mă lup cu un gând antagonic.

Îmi zâmbește mintea sardonic,

luând, parcă, forma unui chip demonic,

mistuindu-mi măruntaiele care cedează

naiv echipamentului ignifug,

distrugând și transformând totul într-un insuportabil jug.

M-admir și mă felicit câteodată,

că reușesc să am puterea sacrosanctă,

de a râmâne, consternată, în picioare,

nepierzâdu-mi din candoare.

Și mă-ntreb: te gândești la mine, oare ?

Revin iar și iar la aceeași concluzie, cu stupoare,

expirând un aer desuet și inspirând un altul care

este letargic și ireverențios.

Încerc a nu-i da atenție dorului petențios,

ce-mi consumă timpul și energia,

dar degeaba, căci în aceasta constă magia..