Morb

Alerg de-nchipuiri funeste,

cu chipurile sluțite de morb,

al căror zeu este un blazat corb,

și care-mi repetă vorbe neoneste.

 

Sunt cu mine în polemică,

disperarea mă zdrobește și nu mă ridică,

mă-nghiontește în pământ, prin subterfugiu,

astfel, sunt expusă, n-am refugiu.

 

Ego-ul este un factice,

sădind semințe de-ndoială,

prin jocuri imunde și inedite tactici,

făcând din adevăr, momeală.

Mecena

Mă-nebunește dorința

ș-mi doresc nespus a o surclasa,

riscând, totodată, a o abrevia,

lăsând-o-ntr-o simplă concupiscență.

 

Zilele trecânde mă edulcorează,

făcându-mi zâmbetul orgiastic

și trec de la absurd la fantastic,

ajungând la concluzia că durerea-mbunează.

 

Devin al diferitului mecena,

stimulând, prin mine, pudinandul,

cruțând de incurie panicardul,

evitând langoric, demimondena.

 

 

Genunele

Mă-nvârt în cercul monomaniei,

negăsind altă scăpare, deci inoperant,

și văzând doar suferinzi ai grandomaniei

sunt obligat a-i analiza, deci exasperant.

 

Încercările de a evada sunt superflue,

încerc, așadar, a flirta cu încarcerata situație,

dar toate mi se par acum ambigue,

și mă predau sub aceeași acuzație, cu abnegație.

 

Tot ceea ce văd este un genune,

care mă induce într-o stare ataraxică,

în mod paradoxal, precum o minune,

simțirea nemafiindu-mi toxică.

Paradigmă

Am găsit în tine o paradigmă,

care te ține-ntr-o stare de hagemonie,

devenind, tot mai mult, o enigmă,

afundându-mă adânc în neurastenie.

 

Nimic n-a fost premeditat, nici aprioric,

dar a cauzat o dureroasă estropiere

a tot ceea ce știam și simțisem, și categoric

m-a condus spre a spiritulu-mi apropiere.

 

Vorbele și gesturile m-au biciuit aflictiv,

eliberându-mă din starea de abrutizare,

privirea și zâmbetele m-au excitat furtiv,

înecându-mă cu starea de visare.

 

 

Visez

Visez în continuare,
contemplez situația cu satisfacția
inconfundabilă a unuia fără pudoare,
în timp ce trece alene, distracția.

Derulez extatic filmele minții mele
de atât de multe ori, încât
plăsmuirile îmi par reale,
iar simțirile, mai mult de atât.

Prin fața ochilor mei de castan
se plimbă amintirile apuse,
umbre dulci și triste, momentan,
zburând cu ele și sentimentele nespuse.

Nu vreau

Nu vreau să-mi fie dor,

dar deja simt că mor.

Disperarea mă cuprinde lentoric,

în timp ce mă lup cu un gând antagonic.

Îmi zâmbește mintea sardonic,

luând, parcă, forma unui chip demonic,

mistuindu-mi măruntaiele care cedează

naiv echipamentului ignifug,

distrugând și transformând totul într-un insuportabil jug.

M-admir și mă felicit câteodată,

că reușesc să am puterea sacrosanctă,

de a râmâne, consternată, în picioare,

nepierzâdu-mi din candoare.

Și mă-ntreb: te gândești la mine, oare ?

Revin iar și iar la aceeași concluzie, cu stupoare,

expirând un aer desuet și inspirând un altul care

este letargic și ireverențios.

Încerc a nu-i da atenție dorului petențios,

ce-mi consumă timpul și energia,

dar degeaba, căci în aceasta constă magia..

 

 

Eu, a ta

Mă-nroșesc și-mi ard indubitabil obrajii,

incredibil de tare,

cu o asiduă candoare,

pictându-i cu o minunată culoare..

 

O senzație nedeslușită, nemaipomenită,

de rușine și pasiune,

mă face să mă pierd, rămânând încremenită

situației sub presiune..

 

Inexorabil căldura mă cuprinde,

cu brațele-i insuportabile,

storcându-mi stropi de transpirație,

dându-mi o stare de halucinație..

 

Minunat mă simt în jurul tău,

îmi doresc să fiu a ta și tu al meu;

chiar și așa, la tine visez mereu,

necontând dacă devine deja un clișeu..

Bulversant

Și-ntrețin flacăra ce-mi mistuie violent spiritul, și trupul.

O-ntrețin cu-nchipuiri dulci, tandre, amăgitoare.

Mă sufocă și mă doare, dar continui să mă gândesc la tine cu ardoare.

La chipul tău, plin de candoare, la zâmbetu-ți cald, minunat.

 

Îmi doresc a ta-mbrățișare,

îmi doresc să fim doar noi doi în toată lumea asta mare.

Ador să mă pierd în ochii tăi fascinanți, ador golul din stomac,

pe care-l resimt de fiecare dată când te uiți la mine și-mi pui capac..

 

Mâinile tale splendide continuă a mă fascina,

neputându-mi dezlipi de ele ochii-mi nesătuli,

dorindu-mi, dionisiac, a mă aduna,

în a ta palmă, strivindu-mi intre degete, și rădăcina.

 

A ta apropiere îmi face trupul să vibreze,

mi-l încălzește și-l transpiră,

sângele-mi fierbe și mai mult oxigen aspiră,

și-mi face mintea să halucineze.

 

 

 

Eros

Suntem pierduţi în eros,

gândurile-s impregnate de anarhie,

şi-ncerc să le-aştern pe galbena hârtie.

Uzură mentală, bulvesare totală.

Gastrită sentimentală, stare deloc banală.

Înfloresc, te doresc,tot timpul zâmbesc

şi pe ceilalţi vertiginos îi înveselesc.

Port cu mine o parte din al tău zâmbet.

Şi mă gândesc la el în timp ce aud doar un zumzet,

vocile celorlalţi, un fad şi gol sunet.

Par a fi absent, da’-s aici..

Prezent !

Da’ nu-s deloc atent la ceea ce se-ntâmplă,

concentrat fiind doar la intempestiva durere de tâmplă.

Şi cred că ştiu ce se-ntâmplă: sunt doar năucit, sunt doar îndrăgostit.

Mă simt privit şi golit de avidele lor priviri şi perversele cuvinte, dar e bine.

Eu ştiu că am întipărita pe retină a ta privire, cuminte, fierbinte.

RIP

O altă floare ce-a pierit, lăsând în urma ei frânturi de durere, alinate doar cu sărutul ei, de miere.
Vicisitudine şi teroare, angrenate-ntr-un vârtej de-ntrebare, ce mă lasă goală şi suspinând, când în urma mea văd trecând doar vieţi, crescând.

Când una trece, două vin, anunţându-se c-o-nţepatur-amar’ de spin.