Live more

Smoke a cigarette and wipe your fears away,  it’s a brand new day. Close your eyes and draw your favourite smile, let your sorrow die.

Love the life you have, or try to create a new one, that fits you and make you happy with the things you choose.  Appreciate small things more, the simplier ones. Live the moment, because the day that comes is not the same.

Embrace the night, go with the light, take a long bath in delight. You’re the sunlight, you’re the twilight. Love the people that come around, learn to be unbound. Smile more often, enjoy everything, the things won’t come as you were expecting.

Learn more, love more, live more.

Fum dupa fum..

E bizar cum fumul străpungerii-n piept dispare şi reapare, buimăcindu-mă.

Totul se-nvarte-n juru-mi acum c-o viteză mare, dându-mi o stare de greaţă, gândurile-mi umplându-se de elucubraţii inefabile pentru o persoană taciturnă ca excentricul de mine. Vorbe ce zboară total pe lângă urechile-mi incerceiate mă fac să mă pierd în mulţime, pierzând noţiunea timpului şi privind că un arierat în gol..

Fum după fum inspir adânc, nicio vină nu-mi asum. Nu regret,mă bucur impasibil, şi blazat mă-ndrept spre formele cu viaţă cu livide feţe, parându-mi-se onirice şi amintindu-mi de ce-a fost şi nu mai e. De fapt, iluzoriu totu’-a fost. Ataşare emoţională mult, mult prea mare şi superfluă, ce-a cauzat o lungă durere cu fum încercând a o anestezia. Superfluu, superfluu, superfluu.

Tălpile roşii de pe brăţara-mi parcă viaţă prind, prefăcându-mă de ceea ce simt că nu mă prind, şi urcă pe mine vertiginos, zdrobindu-mi acerb coastele, sufocandu-mă.

[Da] Mă sufoc fără siguranţa aburind geamul maşinii care parcă sardonic îmi zâmbeşte. La spital mi s-a cauterizat rana, tamponând-o apoi c-o soluţie înmiresmată, al cărei miros îmi străpunsese violent toţi porii, leşinând astfel şi lovindu-mi ţeasta de marginea mesei. M-am trezit cu ţeasta spartă, bandajată, totu’-n jur parându-mi-se irecognoscibil- nici tu, nici ea. -nimicul mare-. Contingenţa blând-a medicului îmi da fiorii reci până la extremităţi.
Şi aşa am omorât viermele din piept- cauterizare+amnezie temporară-, şi parcă nu-nceteaza dezamăgirea intempestivă a mă mai chinui, luptând astfel împotrivă societăţii c-o sabie de samurai, dar c-o armură cam subţire şi deci, vulnerabil totuşi fiind.

Movul acela perfid îmi bântuie visurile, ucigându-mă c-o bizară candoare.

Învăţătura de minte să-mi fie a mă mai încrede-n prietenii neunse cu alifie şi a mai avea, pur şi simplu, încredere-n cineva. Iar totul pan’-acum grăbind maturizarea [de la 7 pan’ la 17 ani,and countin’..], transformându-mă-ntr-un introvertit taciturn.

Şi-am încălecat pe-o nucă şi v-am spus că totu’-i pe ducă!..