Torturo-palnie.

Muzica mă-ngroap-adânc într-o pâlnie de gând, punându-i şi capac, lăsându-mă sa-mi înfrunt intrepid claustrofobia-n intumericul zgomotos. Mă-nec amar în superfluele cuvinte, când un ‘multumesc’ îţi trimit doar săgetându-te cu perversa-mi privire,i ar c-un zâmbet te trag pe sfoară, atrăgând-te-n aşa-zisa-mi umilă capcană de om perfid, sătul până peste căpăţână de de aroganţa ta, de adulaţia-ţi pe care-o tragi pe nas precum cocaina pură. Ş-aşa,precum un faimos prestidigitator, te-atrag în cufărul ce urmeaz-a fi tăiat în două, cu tine-năuntru. Dar de această dată, nu vei supravieţui, precum vezi la tv. În chinuri de om prost şi gură-spartă vei muri.

Spaţiul strâmt îmi hrăneşte inexorabil aleanul, transpiraţia-ncepand să danseze prin porii-mi înăbuşiţi de căldură emanata de fantasmele care atroce-mi joacă feste. Prima picătură de transpiraţie adolescentină se prelinge fără graba pe fruntea-mi încreţita, gâdilându-mi pielea de om excentric şi cu vise-nalte.  Şi degeaba râzi, tu consideri că nu-i normal. Ba-i perfect normal. Dacă ceva n-ai mai văzut,minunează-te, că oricum român sadea fiind, vei comenta, nu mă vei lăsa. Dar m-amuzi şi mă bucur tare, măcar mai zâmbesc şi eu. Încerc să fiu ceea ce vreau să fiu , ci nu ceea ce-mi impuneţi să fiu. Acel ‘model’ de om civilizat, c-un comportament de român adecvat şi-mbracaminte.. la fel .Nu . Ritmul de tobe sincopat 4/4 mă poartă spre-naltele şi ezotericele-mi gânduri încarcerate, dezvăluindu-mi ceea ce de mult ascund.