Vinovat.

Ploaia de biciuri te fac să-ţi pleci privirea, nemaiavând curaj să-ţi cauţi iubirea.

Toţi te judecă, te vor în flăcări p’al păcatelor rug, determinându-te să te-nfăşori în material ignifug..

Te simţi ca o canalie ce trăieşte-n propria-i poezie şi nu ţine cont de legile scrise, ci le urmează pe cele proscrise, blamate de societate, pe cele pe care lumea nu le crede din cauza vălului de pe ochii în etate.

Nu ştim să vedem, ingerăm ceea ce nu trebuie, ghidaţi după reclame vertiginos turnate.

Mascate sunt toate, ascunse în ale ştiinţei aluate.. Învăţaţi suntem să credem în ce vor ceilalţi, manipulându-ne ca pe nişte marionete cu creiere desuete.

Nu-nţelegi de ce nu-şi iau ochii de pe tine, te ard cu a lor fierbinte privire.

Dar te judecă, determinaţi fiind de ceilalţi. Când vezi Adevărul, eşti eliminat, blamat, umilit, exilat sau cizelat după modelul învăţat. Cam greu să scapi, trebuie doar să vrei să vezi şi să vrei să crezi.

Suntem norocoşi că trăim în a noastră ţară. N-o să vă spun de ce. Aşa cum e, sordidă, plină de cocleţi şi etc, conţine 7 surse ce ne vor schimba, o nouă eră va urma.

130-135 bpm

Incerci sa nu te mai schimbi[decat asa cum vrei tu].Sau cel putin,sa nu devii ca ceilalti.Ca tot ceea ce urasti.Incerci sa-ti controlezi perisabilele dorinte care,lasate-n voia lor,ar putea atrage dupa ele actiuni inoperante urmate de inadvertente evident intempestive..Un intreg lant in care zaua cea ruginita transmite ce are si celorlalte.Ce ramane de facut?De curatat zaua sau de aruncat lantul.

E atat de ciudat ca toate simtirile,senzatiile traite-s efemere.De la prietenie la ura treci foarte usor.E nevoie de un marunt si temerar[sau nu..] pas.Nu,nu ura.Aversiune.De la extaz la apatie.

Stai rezemat de pervazul  fereastrei si te gandesti ca e mai ciudat cum ramanem prinsi in trecut implacabil..Dar cum everythin’ comes from the past,should stay in the past.Toate traumele ce ne urmaresc ca niste agenti secreti supravegheati de o ezoterica organizatie toata viata daca nu reusim sa le depasim,toate  amintirile de cele mai multe ori sordide si triste,lipsite de orice  importanta.De toate sentimentele pe care le-am avut si ni se pare ca nu le mai putem avea sau scapa de ele.De toate regretele care stau pe cocoasa noastra precum bolovanii.De toate presiunile din copilarie si/sau adolescenta care au explodat intr-un final intr-o escapada de acasa,suicid,paricid sau fratricid.Dar cineva claxoneaza si revii la poluata realitate si imediat vezi doua pitipoance trecand pe strada cu cratere prafuite si infame.

Dimineata.Te uiti inexorabil in oglinda si te-ntrebi cine esti de fapt si ce vrei de la letargica ta viata.Temerare visuri nu se vor indeplini probabil never,dar ele te vor calauzi fervent pe drumurile inguste ale vietii.

Te tresesti cu fata la cearsaf.De parca n-ar fi de ajuns c-afar’ ploua si ca tre’ din nou sa mergi la scoala.Mai ai si clasa in beci[ca muraturile..].La scoala..unde toata lumea pare afabila si cu zambete gratis la taraba,dar de fapt de de fatada.O masca al carei chip ai incetat sa-l mai privesti de mult.Dorinte latente  si cuvinte pe care  ai vrea sa le-mpartasesti si celorlalti,dar din precautie n-o faci.Pentru ca stii ca te-ai putea arde din nou.

Iti incepi ziua cu ritmuri de tobe sincopate 4/4, 2/4 cu viteza de 130-135 bpm,urmate vertiginos de alte breakbeaturi rapide linii de sub-bass grele in harbul de cutie rosie-alba cu roti prafuite.[Acesta e vagon-restaurant?[=))] ].Inainte de a intra pe poarta-nchisorii mai asculti o data 17,de Parazitii.,care-ti reaminteste de bunii prieteni si de persoane cu adevarat importante-n viata ta de adolescent obosit.

Dar orice melodie ai asculta,tot intr-o lume de rahat traiesti.Totu’-i de fatada..Fa-o tu mai frumoasa.:)